Poezia Toamna Țesătoare de Vasile Alecsandri TOAMNA ȚESĂTOARE HARNICĂ ȘI DARNICĂ ( ZICERE POPORALĂ ) Toamna mîndră, harnică Și de bunuri darnică A-mpărțit a ei comori : Frunza-i dat-au vîntului, Iar roada pămîntului Dat-o-au la muncitori. Dat-au in pentru ltergare Și porumb pentru coșare Plin de ținte aurii, Și toți strugurii din vie
Toamna, mândră ţesătoare, Pune furca-n brâul ei, Ca să toarcă şi să ţese Pânză lată-n iţe dese De-nvălit umerii săi. Şi torcând de-a lungul trece Peste brazda murgă, rece, Unde ies painjini mii. Iar fuioru-i de matasă Pe pământ în urmă lasă Mreji de raze argintii. Câte lanuri, văi întinse, Toate-acuma sunt cuprinse De lungi fire ce lucesc.
Romanță de toamnă. Romanță de tomnă este titlul unei poezii care poartă semnătura lui Vasile Alecsandri, fiind scrisă în anul 1881 și păstrată în două manuscrise, iar apoi inclusă în volumul „Postume". Compusă din patru strofe a câte șase versuri, poezia abordează mai multe tematici, cele mai importante dintre ele fiind Poezia Sfârşit de toamnă de Vasile Alecsandri Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele, Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele; Cârdurile de cucoare, înşirându-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită, Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Toamna, mândră țesătoare, Pune furca-n brâul ei, Ca să toarcă și să țese Pânză lată-n ițe dese De-nvălit umerii săi. Și torcând de-a lungul trece Peste brazda murgă, rece, Unde ies painjini mii. Iar fuioru-i de matasă Pe pământ în urmă lasă Mreji de raze argintii. Câte lanuri, văi întinse, Toate-acuma sunt cuprinse
Romanta de toamna Romanta de toamna de Vasile Alecsandri De-as fi-n a tineretii floare, Cand toate zilele sunt bune, Pe cand din inima cu soare In veci lumina nu apune, Multe-as avea in taina-a-ti spune Ca sa devii tu ganditoare. De-as fi ce-am fost pe lume-odata, Privind in fata viitorul, Cand ma-ndrageam de orice fata Ce-mi parea sora cu amorul,
Versuri Sfarsit de toamna - Vasile Alecsandri Oaspetii caselor noastre, cocostarci si randunele, Parasit-au a lor cuiburi s-au fugit de zile rele; Cardurile de cucoare, insirandu-se-n lung zbor, Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor. Vesela verde campie acu-i trista, vestezita, Lunca, batuta de bruma, acum pare ruginita;Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestejită, Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită; Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se dezlipesc, Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc. Din tuspatru părţi a lumii se ridică-nalt pe ceruri, Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.Sfârşit de toamnă Vasile Alecsandri, pictorul pastelului românesc, lasă cititorului bucuria regăsirii naturii în cuvântul figurat de paleta stilistică. Sfârşit de toamnă a bardului de la Mirceşti reprezintă una dintre magistralele sale realizări.LqTGmE.
